luni, 31 martie 2014

Dimitriu C. Skartsiuni :: Profeţii despre Antihrist



Ed. Lucman, Bucureşti, 2012
ISBN: 978-973-723-275-5
175 p., 15,00 lei.

Sub forma unei compilaţii, cartea lui Skartsiuni se vrea a fi o cercetare orientată oarecum istoric pe probabil cea mai obsesivă temă a creştinismului, după ideea de păcat, semnele venirii lui Antihrist. Autorul nu aduce nici un semn de originalitate, sau nu am găsit eu niciunul, dar încearcă şi reuşeşte oarecum să prezinte un fenomen, pe care nu l-aş putea numi decât „supra-profeţic” sau „profeţie la profeţie” şi despre care sunt convins că-l notifică fără să vrea. Iată despre ce anume este vorba: Ioan, autorul presupus al Apocalipsei, relatează cu lux de amănunte spasmele finale ale umanităţii. Până aici nimic deosebit însă, creştinătatea va trece treptat, de la primul secol spre cel de-al doilea al aşteptării venirii lui Hristos şi... nimic. Treptat, recitirea scrierii lui Ioan şi interpretarea ei, devine una din preocupările creştinătăţii încă de timpuriu, aceasta şi în funcţie de acceptarea Apocalipsei din punct de vedere canonic. Aceasta este însă o altă discuţie, pe cât de controversată pe atât de interesantă.
În fine, în urmă cu doar câteva secole de momentul în care dumneavoastră citiţi aceste rânduri, ne vedem puşi în faţa scrierilor a o serie de sfinţi ce pretind că au avut revelaţii cu privire la semnele venirii şi persoana lui Antihrist. Sigur, totul se petrece în ceaţă, căci nimeni nu poate preciza până la urmă ceva clar, motiv pentru care ai şi impresia că reciteşti Apocalipsa
la nesfârşit, dar cu alte cuvinte. Aportul personal al fiecăruia e redus dramatic la timpul în care îşi duce traiul, fapt ce mi-a dat senzaţia că toţi cei care au scris cu teamă despre Antihrist şi-ar fi dorit ca măcar spre finalul vieţii să îl întâlnească.
Sigur, am întâlnit şi câteva lucruri interesante din care voi aminti profeţia lui Nil, ce aminteşte de trei şi nu două personaje ce vor predica împotriva diavolului încarnat: Ilie, Enoh şi Ioan Evanghelistul (p.71), pe celelalte le las spre lectura arheologică a cititorului răbdător. Sigur sunt şi momente penibile cum e spre exemplu cel cu privire la anul 1992, ce ar prezenta cu certitudine timpul clar pentru arătarea potrivnicului, concluzie la care s-a ajuns după un calcul „cabalistic” ce chiar nu merită redat (p.106).
Deşi la momentul apariţiei sale, în anul 1990, a făcut furori (mai mult în Grecia), în 2012 când a apărut la noi, ori în 2014 când i-a venit rândul să o citesc, nu are nimic din strălucirea pe care o valoare ar trebui să o păstreze.

d.p.a.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Bloguri, Bloggeri si Cititori