Lavinia Bârlogeanu :: Diavolul în viziuni, poveşti şi vise

Ed. Nemira, Bucureşti, 2014

ISBN: 978-606-579-805-2, 349 p.

Plecând de la cercetările lui G. Jung, autoarea are în vedere Răul ca expresie arhetipală imprimată în inconştientul (religios) colectiv, la care Diavolul va trebui ca permenent să se raporteze atunci când îşi doreşte a se pune în relaţie cu noi (p.57), să se materializeze. Aşa se face că problema Răului transformă psihologia analitică într-una mistică (p.58), delimitând Răul sub cele două aspecte ale sale, Răul personal (sau Umbra de care „nici Dumnezeu însuşi nu era conştient” – p.126) şi Răul arhaic / arhetipal (Diavolul).

Primul face trimitere la inconştient, la cea mai obscură parte a Eului, unde visele devin expresia unei maipulări subtile (p.61, 122). Prin intermediul lor se poate infesta conştientul, subiectul riscând ca acesta să nu mai facă distincţie între ce este real şi ce nu. Cu alte cuvinte, inconştientul produce imaginea diavolului, ce înghite Eroul sau Eul (p.68).

Odată dezvoltat, Răul devine autonom prin proiecţile şi fascinaţiile sale (p.70) atât în vis cât şi în realitate. Se formează treptat un dublu sau Alter Eu, evident nimeni altul decât Diavolul (p.73), care prin dublarea Eului devine un complex autonom (p.90-91), ce realmente îl posedă (p.97). Scopul prădalnic se rezumă la a opri orice evoluţie psihică şi spirituală a omului, distrugând dacă se poate tot ceea ce ţine de instinct şi clarvedere (p.108).

Uneori, pentru deschiderea porţilor sufletului demonului, vinovat se face însuşi omul, care provoacă (subconştientul) dintr-o lipsă elementară de autocunoaştere, dar şi de respect în faţa unor forţe ce realmente nu pot fi controlate (p.142-143). Pentru a preveni distrugeri de acest tip, avem perspectiva educaţională oferită deopotrivă conştientului şi subconştientului nostru de mituri, basme şi poveşti (p.144-145), care astăzi din păcate, nu mai fac subiectul copilăriei tinerilor noştrii.

Conştientizarea existenţei Răului, face ca acesta, prin recunoaştere, să fie practic integrat, iar prin ăntreg procesul de asumare, anulată forţa ce o exercită asupra noastră (p.156-157). Tuturor personajele de basm ori mitologice, feroce în manifestări şi gigantice în atitudine, li se opun o serie de fiinţe şi obiecte benefice, medicamente miraculoase pentru psihic (p.193-208). Aşa se face că posesiunea poate fi înlocuită de exorcism (p.219, 221), ce impune reluarea controlului, stabilirea limitelor (a graniţelor). În plus, Eul astfel vindecat, va beneficia de rezultatul benefic al unei iniţieri asemnănătoare celei şamanice. Cu alte cuvine diavolul, dacă este învins, ne va oferi o experienţă absolut personală de ordin iniţiatic (p.241-260), o „traumă” peste care, dacă trecem cu suces, vom deescoperi beneficiile evoluţiei personale.

d.p.a.

office.gnostic@gmail.com