Ed. Dacia, Cluj-Napoca, 2002
343p., ISBN: 973-35-1429-2
Dacă
Alchimia, publicată în 1998
este o expunere generală asupra teoriilor şi practicilor alchemice, în studiul
de faţă autorul face o prezentare generală, istorico-teoretică a grupului de
elemente ce extrase din alte ştiinţe, alcătuiesc până la urmă alchimia. Privite
astfel lucrurile, se constată că, cel puţin în teorie, alchimia exista deja cu
mult înainte de a fi structurată ca ştiinţă, aşa cum, începând cu Evul Mediu şi
continuând cu Renaşterea, va fi cunoscută în Europa Occidentală.
Bazele
alchimiei europene, după Alexandru Pop, se regăsesc în gândirea greacă, în
principal în cea filosofică, plecând de la hylozoismul ionian şi până la
stoicism. Alţii merg însă mai departe, până
la apusul filosofiei greceşti, în neoplatonism, curent ce sintetizează nu doar
filosofia greacă ci se lasă influenţat de-o potrivă de ştiinţele oculte şi mai
ales de magie. Neoplatonismul apare la Pop asociat secţiuii dedicate
credinţelor mistice, alături de gnosticism, hermetism, kabbală şi mistica
creştină.
Practica
magică, este şi la autorul nostru parte integrantă a sistemului alchemic, însă nu
prin filiera filosofiei, ci, pur şi simplu, ca ştiinţă ce avea să-i dăruiască
alchimiei din cunoştinţele sale despre creaţie, deopotrivă materială şi
spirituală. Sigur, accentul se va pune pe magia naturală / medicală. Astrologia
se va vedea şi ea implicată, în sensul că mişcarea planetară şi operaţiile
alchemice sunt într-o permanentă relaţie.
Toate
ştiinţele „auxiliare” ajută formarea unui sistem alchemic ce se coagulează în
jurul celor patru elemente (tetrasomia), a analogiilor macrocosm-microcosm, pe
care le împrumută din ştiinţa hermetică, a dualităţii sulf-mercur, ca semn al
influenţei gnostice, a focului alchemic şi... Pietrei Filossofale.
Singura
mea menţiune ar fi fost aceea în care locul capitolului III („Orientarea
pragmaică a alchimiei”) să fi fost pus capitolul IV („Filosofia limbajului”),
aceasta pentru că cel din urmă mi se pare că se încadrează în planul cursiv al
teoriei, pe când capitolul III, ţine mai degrabă de aspectul practic, singurul
din această lucrare,ce merita a fi pus la final.
d.p.a.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu