Paul Ştefănescu :: Magia neagră

Ed. Saeculum Vizual, Bucureşti, 2003

174p., ISBN: 973-85867-2-0

Pentru Paul Ştefănescu Magia, fie ea şi neagră, este o artă. Spaţiul cercetării magicului e preocuparea supremă a cercetărorului nostru care peste câţiva ani va publica o lucrare despre spiritism, la care am făcut referire cu ceva timp în urmă.

Pentru el, Magia neagră nu este nicidecum vrăjitorie, după cum nu trebuie confundată cu satanismul sau francmasoneria, după cum susţin unii care se află într-o gravă confuzie. Cercetarea domnului Ştefănescu ridică însă unele pericole, pentru că se face prezentarea unei arte sau ştiinţe care până la urmă nu urmăreşte un efect benefic, indiferent cât de dibaci e magul ce o practică. Mai mult, cu atât e mai periculos, cu cât e mai bine pregătit. La fel ca Magia înaltă sau „angelică” (albă), Magia neagră, de cele mai multe ori necromantă ce decade uneori în demonolatrie sau vrăjitorie, face uz la rândul ei de nume divine, angelice, ori apelează la alte puteri, cuvinte sau obiecte sfinte, fap care însă nu o absolvă de rezultatele distructive.

Invocarea spiritelor demonice şi necromantica, chiar şi pentru „uzul intern”, adică din dorinţa de a cunoaşte anumite taine, sau pentru a activa anumite potenţe latente şi implicit naturale din noi sau de aiurea, toate constituie până la urmă un act de îndrăzneală, ce violează legile divine şi care, în funcţie de rezultate, poate aduce repercursiuni deosebite, de multe ori fatale.

Cartea este până la urmă o trecere în revistă a actului magic. În cea mai mare parte este un produs compilatoriu de vechi texte, ce-i drept, destul de reuşit. Accentul cade pe formulările practicii magice, pe care personal nu le recomand a fi puse în aplicare, aceasta pentru simplul motiv că multe nu sunt complete şi de aici riscul ce apare în a eşua uneori lamentabil.

Problema unor astfel de abordări, ca şi aceasta de plidă, constă în aceea că autorii oferă publicului cititor serios, adică pasionat de magie, doar „fărâme” din practica magică, creând oarecum senzaţia unei abordări complete, profunde şi implicit sigure, ce îndeamnă la punerea lor în practică. Este veşnica problemă a autorului ce vrea să ferească publicul de leu, închizând porţile, dar niciodată cu cheia.

Din păcate, astfel de materiale imcomplete, uneori mai mult pot dăuna decât ajuta, aceasta pentru că în procent foarte mare nu se face suficienta detaliere teoretică cu privire la elementele practice ce urmează a fi aplicate, şi nici la esenţialele metode de siguranţă (nu doar cele general valabile) specifice aceluiaşi exerciţiului practic ce va fi luat în discuţie, motiv pentru care apare falsul sentiment de siguranţă şi de aici pericolul ca cititorul să poată fi cu uşurinţă aruncat în confuzia de care, la momentul oportun, nu va profita nicidecum el, ci doar spiritele malefice.

Regretul meu este că din păcate, întâlnim în paginile acestei lucrări prea multe expuneri cu privire la Magia Înaltă, eu dorind să citesc un material complet dedicat Magie negre.

d.p.a.