G.R.S. Mead :: Orfeu. Teogonia şi misteriile orfice

Traducere din limba engleză de

Stela Gheţe

Ed. Herald, Bucureşti, 2012

234p., 22,00 lei

ISBN: 978-973-111-345-6

La mult timp după apariţia în limba română a lucrărilor despre Orfeu, ale domnilor André Boulanger (1992) şi Reynal Sorel (1998), iată că acum apare un studiul extrem de bine documentat, cel al domnului Mead, în care se sistematizează teoriile cu privire la originile orfismului şi dezvoltarea mistică a orfismului. Aici ni se oferă catalogul scrierilor orfice, trecându-se mai apoi la detalieri cu privire la teologia şi mai ales triadele teogoniei orfice, la treimea şi tetrada cosmogonică şi de aici, ca o rezultantă, se face trecerea în revistă a panteonului, misterului, simbolismului şi disciplinei orfice, totul culminând, la final, cu vestita doctină a renaşterii.

Studiul lui Mead pot spune că oferă o viziune nouă şi implicit amplă, mai cu seamă asupra triadelor ce formează ordinele puterilor divine din teogonia orfică, despre care trebuie să recunosc că mi-a luat ceva timp până le-am înţeles. Pentru el problema treimii nu este deci apanajul creştinismului şi de aici teoria asemănărilor dintre orfism şi creştinism propusă cu mult timp în urmă de Boulanger. El va lua însă în discuţie, atunci când vorbeşte despre originile orfismului, posibilitatea debitării unor teorii exagerate, ce pot fi, de ce nu, susţinute „ştiinţific”, situaţie de care se va feri cu abilitate pe întreg parcursul expunerii sale. Echilibul în cercetare, prezentare şi evaluare, e unul din punctele forte ale lui Mead.

Cu toate că îşi propune schiţarea subiectului în linii mari, într-o lucrare ce este din start menită să „extragă” din imensa bibliografie doar acele aspecte ce formează osatura mişcării orfice, autorul reuşeşte chiar mai mult, prin aceea că trece dincolo de simplitatea actului compilatoriu, în sensul că reconstruieşte „corpul orfic” de mult pietrificat. Originalitatea sa consider că stă în explicaţiile pertinente cu privire la textele antice, precum şi în comentariile pro sau contra la scrierile cercetătorilor europeni, afirmaţii prin intermediul cărora el  împlineşte acest „corp” în ochii cititorului ce asistă parcă la formarea şi naşterea din nou a unui misteriu care altfel pare să fi fost demult pierdut. Practic, şi fără a exagera, Mead iniţiază cititorul modern în misteriul orfic atât de familiar multora dintre misticii lumii antice.

d.p.a.