Dr. Paul Ştefănescu, Spiritismul

Ed. Phobos, Bucureşti, 2005

459p., 30 lei

ISBN: 973-86638-6-5

Paul Ştefănescu, cunoscut ca una dintre cele mai renumite figuri ale ocultismului românesc, face ca, prin lumina tiparului, să apară cu o lucrare cât se poate de sinceră despre spiritism. Practicant al spiritismului şi a magiei deopotrivă, Paul Ştefănescu aduce pe piaţa românească de specialitate o carte incitantă care se apleacă asupra modului în care trebuie avut un contact cu cei de dincolo. E inutil să punem în discuţie poziţia Bisericii asupra tehnicilor şi doctrinei  spiritiste. Cu toate acestea mişcarea spiritistă din România a cunoscut cea mai mare dezvoltare între cele două războiaie mondiale. Regimul comunist a venit ca o persecuţie suplimentară, fără a reuşi însă să-l doboare. După răsturnarea comunismului, spiritismul se practică cu profesionalism doar în cercurile care au rezistat de-a lungul timpului, în rest, practicarea sa fiind apanajul dorinţelor noastre pur materiale, de a ne găsi obiectele de valoare pierdute sau de a cunoaşte cum vom termina un an şcolar sau ce note vom primi la examene.

Chiar dacă nu o spune, Ştefănescu scrie această carte pentru neprofesioniştii care, crezând că vorbirea cu morţii este un lucru simplu, la fel cum dai un telefon sau scrii un    e-mail, fac greşeli cu repercursiuni extrem de serioase. Aceasta pe lângă faptul că uneori cad pradă numeroşilor “mediumi”, excroci care pe lângă faptul că îi manipulează, le “dematerializează” cu uşurinţă banii din buzunarul sau pormoneul acestor neobosiţi  naivi.

Ce face de fapt Paul Ştefănescu? El scrie un manual în care spritismul este prezentat atât din perspectivă teoretică cât şi din cea practică. Atenţionează şi sfătuieşte acolo unde este cazul, prezintă pe larg elementele care constituie practica spiritistă şi ceea ce este uneori cel mai important în procesul de învăţare, dă exemple despre care spune că în prealabil au fost bine alese. Cel mai mult se inspiră din practica personală care a început cu mult timp în urmă, undeva prin anul 1947.  Atenţie însă, niciodată o carte nu spune totul. Naivilor (adică acelora care cred orice fără a încerca măcar să deosebească binele de rău), precum şi celor labili psihologic, cartea şi practica spiritistă le poate dăuna grav sănătăţii. Vorbind serios, Biserica ştie de ce spiritismul nu este bun pentru viaţa omului.

După căderea regimului comunist au apărut la noi numeroase cărţi dedicate vorbirii cu morţii. Din păcate, majoritatea compilaţii. Doar, francezul, Allan Kardec şi românul Paul Ştefănescu sunt singurele prezenţe serioase în acest domeniu în toţi aceşti ani. Când spun aceasta mă gândesc la practica spiritistă şi nu la diferitele teoretizări, majoritatea nişte compilaţii nefericite, la sfârşitul cărora nu mai înţelegi mare lucru.

În fine, în librăriile din Caransebeş, cartea lui Paul Ştefănescu se mai găseşte încă, motiv pentru care o recomand, teologilor, pentru a o combate, spiritiştilor, pentru a-şi îmbunătăţi tehnicile şi tuturor celor care, ştiindu-se sănătoşi o pot citi fără a condamna sau practica o tehnică dealtfel milenară: necromanţia.

d.p.a.