miercuri, 5 noiembrie 2014

:: Cartea lui Adam şi a Evei. Lupta lui Adam şi a Evei cu Satana



Traducere din etiopiană, note şi
comentarii de S. C. Malan
Traducere din limba engleză şi
îngrijire ediţie de Monica Medeleanu
Ed. Herald, Bucureşti, 2008,
ISBN: 978-973-111-051-6. 253 p.
 


Unele cărţi chiar merită cumpărate, iar aceasta este una dintre ele. Vechimea ei nu contează pentru mine, poate secolul VI d.Hr., ci doar ideile prinse aici. Se presupune că mai mulţi autori au alcătuit-o, apocriful fiind astăzi împărţit în trei părţi care iau în dis-cuţie starea primilor oameni, imediat după alungarea din Grădina Edenului şi până după potop. Ce m-a interesat în primul rând a fost preocuparea teologică a autorului faţă de problematica vieţuirii protopărinţilor noştri imediat după cădere. Pe lângă simţirea reală a lui Dumnezeu şi vederea îngerilor, oamenii au pierdut comoditatea primitoare a Edenului. Pentru ca tăvălugul miilor de probleme prăvălit asupra lor să fie complet, Satan le doreşte moartea împiedicând astfel înmulţirea neamului omenesc. Ruperea comunicării cu divinul aduc cu sine stări depresive majore, cei doi încercând de mai multe ori să îşi curme zilele. Chiar reuşesc asta o dată, Dumnezeu, aducându-i imediat la viaţă, dă de înţeles că noi trebuie să trăim. Se întâmplă ca prin purtarea de grijă a Satanei, Adam să fie ucis. Cel care-l omoară este însuşi diavolul. Nicio şansă. Dumnezeu îl învie. Într-un târziu, diavolul va înţelege că protopărinţii nu pot fi ucişi, ceea ce-l va face să se reorien-teze asupra noastră, urmaşii celor doi părinţi neascultători. Păcatul intră în omenire şi formează două tabere, a „fiilor lui Dumnezeu“ şi a fiilor păcatulului care le învaţă pe fiicele acestora „arta seducţiei“. Primii, locuind pe muntele Domnului se vor fi simţit atraşi de fiicele oamenilor păcătoşi, aceasta desigur prin şiretenia diavolului.
Cei dintâi sunt, aşa cum cred şi eu, îngerii care, conform cărţii lui Enoh, nu ascultă porunca divină de a veghea asupra oamenilor. Autorul ca susţine din potivă că pur şi simplu oameni virtuoşi, poziţie pe care Biserica o vehicula deja, dacă nu mă înşel, cu câteva secole mai devreme. Dogmatiştii nu pot accepta o a doua cădere a îngerilor, motiv pentru care îi transformă pe bene Elohim în oameni, titlu care nu se aplica în Vechiul Testament oamenilor. Cu toate acestea, poziţia ortodoxă nu poate explica apariţia unei noi specii, cu toate că şi astăzi există oameni virtuoşi care au ca parteneri de viaţă caractere păcătoase, şi care, în urma uniunilor sexuale pot aduce la viaţă monştrii dar niciodată specii noi… În fine, cred că un alt aspect care face lucrarea deosebit de interesantă este modul în care autorul / autorii, au încercat să prezinte într-o formulă dezvoltată primii ani din viaţă ai speciei noastre, modul în care şi-a început adaptarea la mediul profan precum şi la sacru, rezultat al unui statut pe care şi l-au câştigat prin ignorarea poruncii divine. Ni se prezintă modul în care oamenii au adus primele jertfe divinităţii precum şi apariţia idolatriei. Sigur exagerând, pot spune că este primul tratat de istoria religiilor din perspectivă creştină.

d.p.a.
office.gnostic@gmail.com

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Bloguri, Bloggeri si Cititori