Selecţie şi traducere de Rodica Rotaru
Ed. Viaţa Românească, Bucureşti
Nici o cercetare ce are în vedere abordarea cât mai „ştiinţifică” a
demonismului nu ar trebui să treacă cu vederea în aparatul său bibliografic,
dicţionarul lui Jacques Collin de Plancy.
Plancy nu s-a arătat în mod deosebit interesat de demonologia altor
religii decât în măsura în care acestea au intrat, prin demonii şi practicile
demonolatre, în contact cu religia creştină (catolică). Metoda sa practică este
rezultatul a două cauze. Pe de-o parte, lipsa de informaţii detaliate cu
privire la demonologia altor sisteme religioase (cum ar fi spre exemplu cele
din orientul îndepărtat), iar pe de alta, abordarea demonologiei „europene”,
din perspectiva concretă a surselor ce i-au stat la dispoziţie (grimoare,
kabbala, vieţile sfinţilor e.t.c.), au făcut totuşi din dicţionarul lui Plancy
o lucrare de reper pentru câteva secole bune.
Dicţionarul său ia pulsul demonlogiei europene, o demonologie ce se
inspiră profund din sursele magiei şi ale vrăjitoriei, precum şi a practicilor
mantice oculte, ce au bântuit profund Europa Evului Mediu.
Spectaculos este că autorul a reuşit în trei volume (simbol al unei
munci titanice pentru o eră în care calculatorul nu făcea obiectul nici cele
mai bogate imaginaţii) să sintetizeze în mod excepţional cea mai mare parte a
demonologiei acelor timpuri, lăsând în urmă o mărturie vie a unei preocupări
seroase ce va folosi mai apoi ca reper pentru numeroase alte cercetări.
Multor dicţionare de demonologie actuală le lipsesc spre exemplu
personajele umane ce au lucrat sau au fost atinse de spiritele demonice. Collin
de Plancy le are pe toate, mantică, nume de magicieni şi sfinţi, demoni,
geografie infernală etc., semn al unei cercetări enciclopedice greu de egalat
chiar şi în zilele noastre.
d.p.a.
office.gnostic@gmail.com
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu