Traducere de
Maria-Magdalena
Anghelescu,
Corina Popescu,
Dan Petrescu
Notă asupra
ediţiei de
Tereza
Culianu-Petrescu
Ed. Polirom,
Iaşi, 2009
ISBN:
978-973-46-0394-7. 247 p.
Dacă în
cea mai mare parte a primului volum,
autorul se dedică relaţiei dintre literatură şi mitul gnostic, al doilea este
axat aproape integral pe încercările de a reconstitui prudent părţi din
domeniul mitologiei româneşti. Desigur, nu scapă din vedere, într-unul din
articolele sale, nici relaţia mefistofelică dintre Nae Ionescu şi Mircea Eliade
(aproape zeificat de Culianu), după cum nu uită nici de profetismul ca expresie
a dualităţii şi magiei în scrierile eminesciene. Un deosebit respect îl manifestă
faţă de Constantin Noica, ce demult, pentru Culianu, nu mai este „o persoană,
ci o instituţie” (p.228); sau Emil Cioran pe care-l defineşte ca fiind „prea
singular să te identifici cu el” (p.232).
Preocuparea
faţă de relaţia dintre Soare şi Lună, deopotrivă mitică şi simbolică, până la
arhetipurile junghiene decodificate din paginile cărţilor de alchimie,
transportă cititorul nu doar prin istoria religiilor, ci prin însuşi conceptul specific
de istorie a religiilor aşa cum o înţelege Culianu. Într-o singură formulă
conceptuală sunt tratate informaţii din mitologia nordică, vedică, românească,
greacă, ori din creştinism, bogumilism, manihei sau din eretica credinţă cathară,
pentru ca mai apoi scriitura să penduleze dinspre alchimie spre demonologie şi
dualimsmul folcloric românesc.
Fenomenul
vrăjitoriei, o altă pasiune a lui Culianu, ar fi putut fi creat ad hoc de „nişte
călugri perverşi” (p.49), pentru ca mai târziu abuzurilor inchiziţiei să li se
alăture şi altele, cele ale instituţiilor laice. Pentru că e străină de
creştinism, vrăjitoria a fost transformată în erezie, iar de la 1468 rugurile
au început să ardă în toată Europa. În România, vrăjitoria a avut parte de un
regim aproape democratic. Dovadă stă puternica dezvoltare pe această temă a
folclorului românesc. Strigoi, zâne, şarpe, usturoi, sunt doar câteva din ingredientele
magismului popular românesc asupra căruia Culianu se apleacă cu multă pasiune;
la fel ca atunci scrie despre dualismul bogumilic la români, ori despre albina
şi Satan în poveştile româneşti. Cercetarea demonologică se încheie cu o
privire obiectivă asupra mitologiei vampirilor la români.
d.p.a
office.gnostic@gmali.com
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu