Traducere din
limba italiană de
Cornel Nicolau,
Ed. Humanitas, Bucureşti, 2004
254 p.
Este foarte dificil să scri despre simbol
indiferent din perspectiva cărei ştiinţe ar fi privit. Motivul l-ar consta în
primul rînd vechimea lui. Este probabil şi motivul pentru care Solas îşi începe
disertaţia prin cuvintele: „Înaintea cuvintelor a existat simbolul”, chiar
dacă, pe de altă parte Evanghelia spune că „La început a fost Cuvântul”
(Io.I,1). Pe cine să crezi? Poate că în egală măsură şi fără vreun compromis au
existat împreună. De ce? Pentru simplul motiv că mesajul Logosului stă
codificat în creaţie. Codul este simbolul, iar interpretarea este
conştientizarea lui istorică în lumea noastră. Nu ştim dacă autorul a avut în
vedere acest aspect, dar pare a-l dovedi pe tot parcusrul lucrării fie că îl
discută în număr, geometrie sau alfabet. Toate cele mari teme ar reprezenta
pentru om încifrarea Cuvântului în materie. Este acesta motivul pentru care,
credincios sau nu, omul simte o nevoie nestăpânită de a înţelege semnul pentru
ei şi cei ce-l vor urma. Desigur, interpretarea lui reprezintă o altă problemă
la fel cum noi, în lumea noastră, ne cunoaştem aproapele interpretându-i
gesturile, cuvintele sau spaţul habitual.
Cine se poate considera un iniţiat în
simbolism, mai ales în cel religios? Oricât le-am cerceta, constatăm că iţele
care leagă simbolurile unele de altele sunt nesfârşite. Esenţial este, cred, că
ele transmit un mesaj cât se poate de clar: divinul se lasă prins în semn.
Pe de altă parte, o carte despre simboluri
este obositoare. Cu fiecare rând citit eşti practic bombardat cu informaţii.
Unele îţi sunt cunoscute, însă la cele mai multe nici măcar nu te-ai gândit.
Ajuns la final eşti bulversat şi îţi trebuie timp să te trezeşti, chiar dacă
totul este structurat în chip logic de la bun început. Citindu-o însă poţi
conştientiza un lucru: nu poţi trăi fără simbol care se află pretutindeni. Iar
dacă nu te stăpâneşti observaţia poate deveni obsesie...
Cînd bulversarea te părăseşte eşti convins
că lumea simbolurilor este lumea ta, fie că vrei, fie că nu. Pentru trezirea la
o astfel de conştiinţă, vina o poartă autorul care nu le-a putut ignora.
Cred că efortul iniţiatic al lui
Boncompagni a meritat pentru că „manualul” îşi atinge scopul pedagogic, anume
acela că simbolul are lumea lui, iar lumea lui e lumea noastră. Sub toate
aspectele simbolul face trimitere la Cuvânt pentru că niciodată nu a putut să
rămână viu fără El.
Celui cu spirit de observaţie îi este
recomandată cartea pentru că este iubitor al simbolului cu sau fără voia lui.
d.p.a.
office.gnostic@gmail.com
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu