Endre V. Ivánka, Elenic şi creştin. Învăţătura spirituală a Bizanţului timpuriu

Traducere din limba germană şi

postfaţă de Vasile Adrian Carabă

Ed. Nemira, Bucureşti, 2012

135p., 27,90 lei, ISBN: 978-606-579-332-3

Cum adaptezi cultura elenică la creştinism? Răspunsul poate fi doar unul singur, prin erezie. Autorul de origine austro-ungară Endre V. Ivánka, oferă cititorului român o expunere fără cusur în care surprinde toate momentele importante de coliziune între cele două sisteme, unul cultural (elen) şi altul spiritual (creştin). Ele au generat mişcări (arianismul, origenismul, nestorianismul, monofizitismul sau iconoclasmul) ce au marcat pe rând, dar permanent, Biserica drept-măritoare. Autorul ne descrie o luptă mai mult sau mai puţin dreaptă nu atât între vechi şi nou, cât între două tipuri de realităţi ce-şi extrag seva argumentărilor din două surse diferite dar la fel de importante pentru umanitatea acelor vremuri.

Perspectivele culturale şi spirituale ale antichităţii deopotrivă păgână şi creştină, vizează de fiecare dată umanitatea, fiecare refuzând pe rând limitele celeilate, în sensul că avem o cultură greacă ce înţelege implicarea până la un punct a spiritualului în materie şi prin aceasta absurditatea îndumnezeirii a ceva atât de perisabil (cum este trupul), pe când, din contră, creştinismul vede în aceeaşi îndumnezeire, posibilitatea realizarii integrale în Dumnezeu a fiinţei umane. Pentru că întreaga luptă se poartă la graniţa dintre suflet şi trup, se ajunge până într-acolo încât în procesul de argumentare se produc exagerări, pe care mai apoi Biserica le interpretează ca erezie. Este de asemenea considerată un produs al filosofiilor păgâne (cu toate că apare în mijlocul ei), ce din păcate au infestat pe iniţiatorii lor creştini care cele mai multe ori sunt feţe bisericeşti.

Erezia reprezintă părerea separată de Biserică, după cum teologumena este părerea personală dar în limita dogmei. Toate teologumenele acceptate la un moment dat, dar respinse mai apoi de sinoade, devin erezii. Cu alte cuvinte, în Biserică: „tot ce spui, se poate întoarce împotriva ta”. Se apre că erezia apare în sânul Bisericii creştine, nu doar inspirată fiind de filosofia păgână (elenă), ci, în mod ironic, şi separat de ea, tocmai în încercarea întotdeauna disperată a creştinismului de a o combate.

Endre V. Ivánka reuşeşte cu succes să surpindă nu numai aceste aspecte ci şi multe altele într-o expunere extrem de clară şi incredibil de succintă, dat fiind imensul bagaj informaţional existent, rezumându-şi munca la studiile şi lucrările de bază, având clar în intenţie dorinţa de a nu complica textul şi aşa destul de greoi pentru cititorul prea puţin avizat.

d.p.a.