James L.Garlow & Peter Jones, Codul spart al lui Da Vinci

Traducere de Dumitru Dorian.

Ediţia a V-a revizuită.

Ed. Aqua Forte, Cluj-Napoca, 2005.

197p. ISBN: 973-7758-11-0

După douăzeci de ani de la apariţia cărţii “Sângele sfânt şi Sfântul Graal”, romanul lui Dan Brown, “Codul lui Da Vinci”, bulversa lumea creştină, poate nu atât cea ortodoxă cât cea romano-catolică şi de ce nu, neoprotestantismul. Dovadă a faptului că lectura este greu digerabilă pentru feţele bisericilor creştiune este suita de articole şi studii în reviste mai mult sau mai puţin de specialitate, precum şi documentare prezentate cu mare pompă pe binecunoscutul canal de televiziune “Discovery”.

La noi, a ajuns la a cincea ediţie revizuită cartea lui James L. Garlow cunoscută personalitate în lumea teologiei, şi a domnului Peter Jones, profesor specialist în Noul Testament şi director a unei importante organizaţii creştine, se înscrie perfect pe linia apologiilor creştine. Cu alte cuvinte, aceşti doi domni s-au arătat deosebit de interesaţi în combaterea din punct de vedere teologic a unui roman. E adevărat, nu orice fel de roman, unul care nu face altceva decât să ofere o viziune inspirată din curentele gnostice asupra vieţii pământeşti a lui Iisus Hristos.

Din perspectiva bisericilor creştine, reacţia împotriva cărţii lui Brown este naturală dacă luăm în considerare faptul că autorul demontează pur şi simplu întreaga personalitate divino-umană a lui Iisus Hristos, rescriind practic istoria creştinismului. Pentru că se are în vedere istoria ascunsă a apriţiei, formării şi dezvoltării religiei creştine, dominaţiunile existente, fundamentaliste sau nu, se văd puse în faţa unor fapte pe care trebuie să le dovedească ca mincinoase pentru a nu-şi nărui întreaga dogmă.

Cu toate acestea, a lupta împotriva unui roman mi se pare puţin cam mult. Poate tocmai această luptă îi aduce o şi mai puternică reclamă. Reacţiile anti-roman sunt ca exploziile în serie care nu fac altceva decât să ofere o viziune asupra dezastrului. De ce atâta agitaţie cu această carte care până la urmă este un roman, e adevărat că unul foarte reuşit? În spaţiul ortodox nu cunosc nici o reacţie. Pot spune cu siguranţă că reacţiile preoţimii atunci când este întrebată de romanul lui Brown se rezumă la afirmaţii de genul: “Nu am citit-o”. “E o carte bună”. “O erezie”. Ideea este că ortodoxia nu face caz, poate pentru că lucrarea nu a fost scrisă pe teritoriul ei. E adevărat că a apărut tradusă, dar clasica ignoranţă face uneori mai mult decât orice luare de poziţie. Spun asta pentru că nu am vreo cunoaştere asupre unei luări de poziţie a vreunui oficial ortodox în această chestiune. Ei, iar dacă nu e la noi, este bineînţeles problema catolicismului împreună cu a celorlalte dominaţiuni creştine. Şi atunci vorba învăţătoarei mele, Dumnezeu s-o ierte: “Ce am învăţat noi de aici?” Răspuns: Am învăţat ca niciodată să nu dai banii pe o carte care se chinuie să discrediteze un roman foarte bun. Nimeni nu te va crede, ba mai mult, îi faci reclamă. Căci iată, eu, care spre exemplu nu am citit “Codul lui Da Vinci”, o voi face începând cu această sptămână.

d.p.a.