Alexandru Buzalic :: Demonologia creştină. Revelaţie, tradiţie, raţiune

Galaxia Gutemberg, Bucureşti, 2010

407p., ISBN: 978-973-141-57-3

Probabil, cea mai completă lucrare din perspectivă istorică a demonologiei creştine, cartea domnului Buzalic se prezintă sub forma unei sinteze extrem de bine construite, ce analizează în detaliu demonicul ca fenomen (istoric) permanent centrat pe teologia monoteistă a celor trei mari religii: iudaism, creştinism şi islamism. Evident, perspectiva Bisericii va fi aceea asupra căreia va insista şi o va susţine, autorul fiind preot.

Plecând în analiza sa de la concepţiile filosofice despre bine şi rău, se va axa pentru început pe scrierile apocrife şi extra-biblice despre demoni, deschizând o discuţie asupra unor subiecte pe care nu credeam că am să le întâlnesc tratate din perspectiva teologiei şi cu atât mai puţin a demonologiei Bisericii Romano-Catolice. Este vorba de vampiri, fauni, satiri, Lilith, Azazel, Asmodeus, ca mai apoi să exemplifice existenţa răului în cărţile Noului Testament, analizând apariţia şi activitatea personajelor ca: Satan, Belzebut, Beliar sau Antihrist.

Scrierile apocrife atât ale Vechiului cât şi ale Noului Testament, vor fi pe scurt dar temeinic cercetate şi expuse, astfel încât cititorul să-şi facă o idee cât se poate de clară asupra percepţie fluctuante a demonicului în lucrări ce prezintă influenţe din surse extra-canonice, sincretice, dar care totuşi au avut un important rol în anumite regiuni şi momente ale istoriei religiei.

Lumea demonologiei musulmane nu este nici ea uitată. În suficiente pagini autorul ne descrie existenţa lui Satan şi a spiritelor maleefice ce-l slujesc: iblis, djinn ori ifrit. Secţiunea se ve încheia cu un scurt studiu comparativ între demonologia biblică şi coranică, autorul evidenţiind ca diferenţă majoră rolul credinţelor arhaice în dezvoltarea demonologiei credinţei islamice.

Demonologia creştină face obiectul ultimului capitol (III) ce începe odată cu apariţia primei comunităţi creştine şi se finalizează în secolul XX, odată cu Conciliul Vatican II. Normal, este vorba de o perspectivă istorică, unde spre exemplu îşi găsesc locul eretici ca bogomilii sau catarii, despre care am vorbit cândva. Mi s-au părut mai interesante ultimile două subcapitole ce iau în discuţie, pe de-o parte statutul îngerilor şi căderea lor, aici evident fiind expusă în chip cât se poate de clar perspectiva dogmatică a Bisericii, iar pe de alta, aspectul moral văzut din perspectiva luptei creştinului cu demonicul, de la primul contact (viziuni şi halucinaţii), trecând prin lupta cu demonii (ce implică asceză şi desăvârşire spirituală) şi încheind cu nelipsitele exorcisme, unde autorul vine cu o serie întreagă de detalii ce privesc fenomenului posesiunii şi practic exorcizării în Biserica Romano-Catolică. Ca o paranteză, supra acestui ultim aspect recomand cartea lui T. Wilkinson, Exorciştii Vaticanului. Alungarea diavolului în secolul XXI.

Bibliografia extrem de bogată, indicele de nume şi cel analitic, reprezintă toate încă o dovadă, dacă mai era nevoie, a faptului că documentarea părintelui Buzalic a fost una extrem de temeinică, situaţie ce a condus la o foarte clară expunere a punctului de vedere al Bisericii Romano-Catolice ce priveşte demonologia creştină a secolului XXI.

d.p.a.