Traducere şi îngrijire ediţie de
Monica Medeleanu
Ed. Herald, Bucureşti, 2012
156p., 16,00 lei
ISBN: 978-973-111-249-7
Coleg
apropiat al lui Freud şi editor al operei acestuia, Otto Rank este cunoscut în
occident ca un prolific scriitor psihanalist şi terapeut. Preocuparea faţă de
relaţiile intime existente între povestea mitului şi conexiunile cu psihicul îl determină pe Rank
să abordeze existenţa eroului mitic din perspectiva interpretării psihanalizei.
Interpretarea psihologică a mitului nu reprezintă însă o noutate, dar poate fi
cea mai corectă formă de înţelegere a resorturilor ascunse ce-l aduc la
existenţă şi-l menţin în mişcare peste timp.
O
serie întreagă de eroi a căror poveste a vieţii seamănă sunt trecuţi prin sita
psihanalizei, variaţiile simbolice primind instantaneu o nouă încărcătură care
spre finalul cărţii conturează un profil uman a cărui viaţă realizezi că nu a
fost tocmai una uşoară. Eroul este numai acela care face faţă, fără voia lui,
încercărilor destinului ce-i pare a fi dictat încă de la început de o familie
nu tocmai unită şi care se dovedeşte a-i fi ostilă. Conform psihanalizei
mitului eroului, simplul act de supravieţuire e unul de eroism. Nu minunile, ci
trecerea peste greutăţile vieţii te fac cu adevărat erou. Memoria colectivă a
acestor „treceri” creează mai apoi mitul cu variantele specifice diferitelor
zone culturale şi religioase ale lumii.
Naşterea
lui din părinţi nobili ar fi singurul element bun în toată această poveste. Eroul
se simte privat de dragostea părinţilor, de altfel infideli, devenind subit (în
urma unui vis sau viziune – „fantasmele nevroticilor” – ce se adresează
tatălui) duşmanul de moarte al capului familiei, moment ce-i pecetluieşte
soarta, fiind pur şi simplu abandonat (şi aici metodele diveră) dar recuperat,
îngrijit şi educat de străinii ce-i devin părinţi. Ceea ce ne
marchează copilăria nu ne va da însă pace la maturitate, după cum se va putea
observa din lecturarea acestui volum.
Interpretarea
psihologică a mitului eroului, aşa cum ne-o prezintă Rank, dovedeşte cumva
faptul că în principiu nimic nu se schimbă de-a lungul mileniilor în relaţiile
de familie. Constatăm deci că avem de-a face cu cel puţin un tipar
comportamental devinat dobândit din fragedă pruncie şi care, pe întreg parcursul
maturizării, mai ales în perioada de pubertate, când acţiunea impulsurilor
sexuale se îndreaptă uneori chiar şi spre unii dintre membrii familiei (de
obicei mamă sau soră), ne pune în relaţie antagonică cu tatăl, Cel pe care vrem
să-l eliminăm, care ştie asta şi ecident care, la rândul lui, vrea să ne
elimine. O familie cu adevărat unită.
d.p.a.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu