Marcellin Berthelot :: Originile alchimiei

Traducere din limba franceză de

Gabriel Avram

Ed. Herald, Bucureşti, 2012

282p., 22,48 lei

 ISBN: 978-973-111-244-2

Berthelot dăruieşte cititorului român atras de lumea ocultului, o viziune istorică clară asupra alchimiei, prin intermediul căreia, mai apoi, încearcă treptat penetrarea misterului aproape fizic ce o învăluie. Demersul său e motivat, de înlăturarea materialităţii cea golită de mister a lumii în care se vedea obligat să trăiască (lucrarea a apărut la Paris în 1885). Cauza acestei degradări o reprezintă invazia gândirii raţionaliste ce pretinde că are capacitatea de a elucidat totul. În acest context sumbru, actul scrierii studiului despre alchimie este unul plin de curaj. Din acest motiv am avut senzaţia că vrea să descopere contemporanilor precum şi tuturor celor ce vor urma şi care mai au „ochi de văzut”, că există, sau cel puţin exista, o lume în care cunoaşterea mai înainte de a deveni ştiinţifică (materialistă) era deopotrivă magică şi religioasă, adică revelată. Şi astfel ajungem la discuţia despre izvoarele alchimiei.

Marcellin identifică patru izvoare (egiptene, caldeene, evreieşti şi gnostice) din care mai târziu s-a născut şi dezvoltat alchimia europeană. Că s-a format în Evul Mediu şi s-a dezvoltat în Renaştere, aceasta e o altă discuţie asupra căreia autorul se apleacă la momentul potrivit, dar ceea ce uimeşte, e faptul că fiecare dintre aceste izvoare nu sunt văzute doar nişte simple surse, în principal magice, ale alchimiei de mai târziu, ci ele chiar reprezintă forme diferite şi până la un moment dat independente de alcimie. Sigur că în timp, cu toate că se aflau în spaţii deografice diferite, la un moment dat s-au întâlnit, combinat şi dezvoltat, parte, spre exemplu, în formulări „mistice” de care a profitat la un moment dat şi gnosticismul, mai ales cel de sorginte egipteană.

Există totuşi ceva ce m-a uimit şi anume răspunsul la posibila întrebare a oricăruia dintre noi cu privire la sursa tuturor acestor surse. Sursa sunt îngerii căzuţi, nu demonii, ci aceia care s-au coborât din ceruri şi s-au unit cu fiicele oamenilor (cf. Fac. VI). Ei sunt aceia care i-au învăţat pe oameni, printre altele, arta chema sau alchimia.

Modul în care este percepută şi e dezvoltată mai târziu în „ştinţă” de diferitele minţi luminate ale Europei şi Asiei, face deliciul unei lecturi pe care dumneavoastră ar trebui s-o descoperiţi.

Voi mai adăuga doar că cercetarea domnului Marcellin Berthelot, cu toate că e foarte veche, reprezintă, din perspectiva mea, încă un foarte bun punct de reper atunci când avem în vedere istoria alchimiei, cu toate că de atunci şi până astăzi s-a scris enorm pe această temă.

d.p.a.