Ed. Elion, 2002
411p., ISBN: 973-8362-07-5
După
publicarea studiului despre Lumea de aici, lumea de dincolo,
cercetătorul şi etnologul român abordează riturile de peste an ale lumii de
aici, într-o lucrare pe care, personal o văd ca foarte bine construită.
Calendarul
popular românesc, la origine păgân, suferă o transformare sincretică la
întâlnirea cu religia cerştină, susţine autorul, anulându-i parte din valori şi
împrumutând în acelaşi timp din cele creştine. După părerea mea, fenomenul se
petrece tocmai invers. Creştinismul ca religie nouă, ce vrea a înlocui riturile
dacice, nu reuşeşte decât să se suprapună, să putească ca o pojghiţă asupra
lichidului compact al credinţelor noastre populare. Nu păgânismul popular
românesc, ci creştinismul devine sincretic prin acceptarea într-o stare de
permanentă coabitare a sărbătorilor vechi cu cele creştine.
Dovadă
a celor spuse sunt simbolurile populare păstrate până astăzi şi care sunt ucise
din păcate treptat doar de ignoranţa generaţilor tinere, ce confundă şi
suprapun răceala sentimentalismul creştin, peste credinţa noastră ancestrală.
Dacă
veţi citi lucrarea domnului Ghinoiu veţi vedea cum religia populară românească,
pentru că avem una, supravieţuieşte de mai bine de două mii de ani alături de
religia creştină, în timp ce alte sisteme „surori”, ca religia greacă sau
egipteană au pierit de mult. Aceasta se întâmplă nu datorită faptului că fondul
credinţelor populare româneşti „s-au dat” după creştinism, ci mai degrabă se dovedeşte,
că avem de-a face cu cel mai „diplomat” sistem de credinţe, mai tolerant decât
buddhismul şi mai ecumenic decât creştinismul.
Religia
creştină nu s-a integrat şi nu se va integra niciodată în credinţa populară
românească, elementele de sincretism fiind deci doar produsul creştinismului,
ca o metodă securistă de înfiltrare, coabitare şi eliminare, dacă e posibil, a
credinţelor noastre populare, cu adevărat româneşti.
d.p.a.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu