Traducere de Valentina Grigorescu
Cuvânt înainte de Dan Grigorescu
Ed. Meridiane, Bucureşti, 1975, 247p.
Viaţa
între infern şi apocalipsă, astfel poate fi descrisă spiritualitatea creştină a
Evului Mediu, cel puţin aşa cum e prezentă de Jurgis Baltrusaitis, autorul
aceste minunate cărţi, ce la fel de bine poate fi considerată un aport important
la istoria culturii sau mai degrabă, cred eu, demonologiei ev-medievale, destul
de puţin cunoscută. Afirm aceasta, pentru că citind lucrarea, am aflat că
spaimele demonice erau unanim recunoscte şi afirmate, imprimate nu doar sub
influenţa religiei ci şi a culturii, în picturi, gravuri, sculpturi, sigile,
chiar şi în monede. Iată motivul pentru care am ales demonologia ca reper
fundamental ce defineşte partea horror a viziunii spiritualităţii acelor
timpuri, aflată sub constanta „oblăduire” a Bisericii.
Geyli
antici renasc în arta gotică, acele genii fără cap, cu faţa pe trunchi, multicefale
şi zoomorfe, ce sunt dublaţi de reînvierea gustului pentru gemele antice, de
data aceasta pe gemele gorice regăsindu-se aceişi monstruleţi acefali şi
multicefali. După cum am spus, nici monedele sau sigiliile nu scapă de
reprezentările monstruoase sau demonice, iar ceva mai târziu, în arabescurile
fantastice ce se dezvoltă sub influenţa alchimiei islamice, găsim teme ca cel
al arborelui heraldic al răului, alchemic sau pe cel al „luptei sufletului”.
Capitolul
cinci se deschide cu bogatul simbolism al aripilor, mai degrabă de liliac, cărora
li se adaugă coarne simple sau zimţate, dragoni (reprezentaţi ca oameni sau
animale fantastice), demoni romantici fără aripi şi uneori găsim îngeri dotaţi
cu aripioare. Chiar şi infernul chinez ne apare în reprezentările Evului Mediu,
din care se moştenesc demoni cu sâni de femeie, arborescenţi cu trompă de
elefant, unicorn sau cu urechi mari. Toate acestea se întâmplă din cauza
comerţului, dar şi a Bisericii prezente în China prin călugării franciscani.
Temele buddhiste, cum sunt dansurile macabre sau mandalele ajung şi ele în
Europa, fiind înţelese mai mult din perspectiva imaginaţiei decât din aceea a vreunei
cunoaşteri cât de cât ştiinţifice.
Jurgis
Baltrusaitis expunând spiritualitatea Evului Mediu mai ales sub aspectul ei
demonic, aduce lumină în acest spectru al cunoaşterii, în sensul că, la rândul
ei, demonologia Renaşterii nu ne mai apare ca un fenomen de ruptură, motiv
pentru care alchimia, elemantele de kabală sau demonologia din tradiţia populară,
primesc un rost în preocupările renascentiştilor, prin aceea că acum se explică
atât originalitatea cât şi importurile din alte credinţe şi sisteme religioase,
ce au influenţat în mod direct sau indirect cunoaşterea demonologică de mai
târziu încurajându-o chiar.
d.p.a.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu