Traducere din
limba engleză de
Laurian Kertesz
Ed. Herald,
Bucureşti, 2008
ISBN:
978-973-111-078-3
Observ
cu o plăcută uimire că editura Herald nu se dezice de la scopul său, acela de a
publica lucrări de mare valoare din cât mai multe perspective ale cunoaşterii
spirituale, de la studii extrem de bine documentate la documente mistice.
Capitolele
ce construiesc corpul studiului despre gnosticism reprezintă prelegerile despre
erezile gnostice ţinute de Mansel în faţa audienţei Universităţii din Oxford,
ca profesor de istorie eclesiastică, chiar dacă, profesional vorbind,
competenţa eminentă era filosofia. De altfel, filosofia îl va ajuta să
privească gnosticismul dintr-o perspectivă puţin probată, fapt ce oferă
savoarea comparativă între sistemele filosofice şi cele religioase ca
păgânismul, iudaismul ori creştinismul.
Aplecarea
asupra fenomenului gnostic este cât se poate de serioasă, gnosticii încetând a
mai fi priviţi ca produs delirant al unui amalgam de credinţe şi superstiţii
presărate cu non-sensurile filosofiilor omeneşti, o căutare aiuristică ce face
imposibilă găsirea sacrului.
Nu vreau
să vă povestesc cartea, aş dispersa savoarea unei apetisante gustări
intelectuale, dar nici nu mă voi abţine să vorbesc despre efortul naşterii unei
valoroase cercetări.
În
principu, gnosticismul se vedea produsul uman al găsirii rostului spiritual al
omului pe pământ. Evident că ne întrebăm cine suntem, de unde venim, ce căutăm
aici şi desigur, ce se va întâmpla cu noi după ce nu vom mai fi. Urmărind
istoria gnosticismului, nu ai cum să nu conştientizezi zbaterile interioare la
originea cărora stă dorinţa obsesivă de a găsi un răspuns imediat (pentru că
viaţa e scurtă), la aceste întrebări.
Evident,
intenţia mea nu este aceea de a idealiza gnosticismul, pentru că idealismul e
păcatul religiilor instituţionalizate, or gnosticismul nu a avut niciodată ca
scop dorinţa de a atinge un astfel de ţel, nu pentru că religia creştină i-a
luat-o înainte, ci pentru sistemele statale (mai apoi combinate cu cele
religioase) nu i-ar fi oferit niciodată răspunsuri viabile la întrebările
metafizice despre om. Poate că mai mult decât religia, statul te vrea înglobat
în materia de care gnosticismul tinde să te elibereze, ori aceasta este chiar
lupta dintre îndobitocirea omului şi iluminarea sa. Însuşi gnosticismul nu se
vedea pe sine perfect, deoarece a înţeles gradualitatea asimilării gnozei, ce
diferă de la o experienţă umană la alta şi apoi de la o generaţie la alta,
motiv pentru care nu poate fi prvit ca un sistem religios, ci ca un cumul de experienţe
şi credinţe personale, ce pot sau nu fi împărtăşite. Din acest motiv
sincretismul gnostic rămâne o chestiune discutabilă şi în zua de azi.
d.p.a.
office.gnostic@gmail.com
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu