Cuvânt înainte
de:
Constantin Daniel
Traducere din
limba franceză şi
anexe de: Gabriel
Avram
Ed. Herald,
Bucureşti, 2011
ISBN:
978-973-111-243-5. 236 p.
Chiar
dacă această excepţională lucrare a văzut lumina tiparului cu foarte mult timp
în urmă, în anul 1874 la Paris, ea se impune şi astăzi ca absolut necesară
publicului cititor român preocupat de istoria religiilor în general, dar mai cu
seamă celui axat pe studierea istoriei magiei şi a demonologiei.
Demonologia
asiro-babiloniană, pe cât de complexă, pe atât de misterioasă, evidenţiază cu
grijă atributele fiecărei fiinţe demonice în parte, ierarhia lor fiind savant
clarificată (p.45). Până la momentul la care autotul scria aceste rânduri, erau
cunoscute cinci clase de demoni, general structurate în câte şapte subgrupe. Ierarhizarea
avea ca bază misterioasa legătură dintre atribute, reflectate în numele
acestora (p.47), de unde şi importanţa recunoaşterii lor.
Autorul mai
încearcă o ierarhizare în funcţie de numărul spiritelor şi a relaţiei pe care o
dezvoltă cu lumea creată, de la cele mai înalte planuri la cele mai inferioare,
o structură extrem de bine prezentată şi argumentată cu nume şi atribute ce
evident sunt imposibil de amintit aici.
Apare
evidentă şi ideea dualismului, dar nu unul zoroastrian, radical. Demonii puteau
fi binevoitori sau buni cu unii dintre oameni şi feroce ori răi cu alţii,
pentru ca mai apoi rolurile să se inverseze (p.192).
Se
disting, în relaţia dintre magie şi religie, mai multe etape în dezvoltarea
celei dintâi (p.91-94), la rândul ei demonologia fiind adesea aservită magiei
teurgice. Evident că autorul nu uită să trateze şi relaţia strânsă între magia/religia
egipteană şi magia caldeeană, precum şi dezvoltarea religiei acesteia din urmă,
în tehnici ce contrabalansează frica de întunericul cel viu prin intermediul
mitului şi cultului ce postulează existenţa zeilor luminii precum şi a
spiritelor bune intermediare (îngerii / igili).
