Sergej O Prokofieff :: Întâlnirea cu răul şi biruirea lui prin ştiinţa spirituală. Piatra fundamentală a Binelui.

Traducere de Diana Sălăjanu

Ed. Univers Enciclopedic Gold, Bucureşti /

Ed. Triade, Cluj-Napoca, 2011

157 p., 21,00 lei, ISBN: 978-606-8358-08-6,

ISBN: 978-973-633-038-4

De la început autorul ne atrage atenţia că lucrarea de faţă este un cumul de refarete la conferinţele susţinute în Rusia dar şi în alte state europene în anul 1998. Toate aceste materiale au centrală cea de a treia apariţie a numărului apocaliptic în ceea ce perspectiva antoposofică numeşte „devenirea istorică a omenirii” (p.7). Obiectivul întregului material este trezirea spirituală, în urma căreia alegerea Binelui şi cunoaşterea Răului sunt singurele opţiuni, pentru ca în mod conştient omul să poată face faţă singur dar şi cu ajutorul şi concursul lumii spirituale, provocările malefice ale noului secol, descris ca o reântoarcere înţeptită a răului (cf. Lc. XI, 24-26).

Cunoaşterea Răului nu are importanţă doar pentru oameni, aşa cum natural suntem tentaţi să credem, „ci şi pentru entităţile lumii spirituale (pentru ierarhii), deoarece ele nu pot să perceapă în mod nemijlocit activitatea Răului în lumea materială şi, de aceea, au nevoie de copia sa în conştiinţa spiritualizată a omului. Dacă ierarhiile percep forţele Răului în felul acesta, ele îl vor putea ajuta pe om în lupta sa” (p.9). Este aceasta o teorie foarte interesantă ce explică cumva manifestările virulente ale răului (despre care se va tot discuta) în lumea materială fără ca Binele să intervină. Este posibilă o astfel de ruptură, mai cu seamă pentru că întreg acest conflict se dezvoltă în atmosfera materială a acestei lumi, fapt care diminuează percepţia ierahiilor sacre.

Prokofieff îşi împarte lucrarea în două mari secţiuni, prima ocupându-se doar de modurile de manifestare şi cunoaşterea Răului, pe când a doua ia în discuţie „izvoarele magiei albe a Binelui” conţinute în ceea ce antroposofia numeşte „Piatra Fundamentală a Binelui”, fiindcă fără unirea dintre sufletul uman şi Hristos, biruirea Răului nu este posibilă. Pentru a se întâmpla aceasta, este nevoie de cercetarea Răului, motiv pentru care se ia în discuţie prima parte.

Peter Tradowsky :: Christ şi Antihrist. Din exerciţiile de cunoaştere pentru sfârşitul de secol

Traducere de András Zoltán.

Ed. Univers Enciclopedic Gold. Bucureşti, 2009

117p., 15,00 lei. ISBN: 978-606-92265-7-5

De la început trebuie să recunosc neputinţa de a înţelege decât în parte sistemul antroposofic al lui Rudolf Steiner, fapt care însă nu m-a depărtat de la a cumpăra o lucrare ce prezintă o evidentă importanţă pentru studiul general al demonologiei. Antroposofia, atât cât am reuşit să parcurg şi mai ales să înţeleg din ea, constat cu plăcută surprindere că oferă lumii o viziune deosebit de valoroasă asupra spiritualităţii, motiv pentru care ar trebui mai mult şi implicit mai serios aprofundată. Demonologia antroposofiei – dacă aş putea să o numesc astfel – reprezintă, din punctul meu de vedere, o ramură importantă a studiului demonologic, parte deci integrantă în ansamblul disciplinelor ce-l compun.

Atunci cînd am cumpărat această lucrare, mă aşteptam la o expunere încâlcită despre Eu-l superior, aură şi elohimi, aceasta tocmai din cauza puţinei mele pregătiri antroposofice, aceasta pe lângă faptul că eram urmărit de teama că dincolo de toată această terminologie nu voi fi capabil să surprind esenţialul. Am primit însă un şoc atunci când începând lectura autorul m-a uimit prin stilul simplu dar plin de profunzime, dovadă a faptului că antropologia „aşa cum o ştiam eu” a primit de mult tenta modernităţii prin simplitatea expunerii, mai cu seamă atunci când se adresează în principal cititorilor neavizaţi, sau prea puţin iniţiaţi în „dogma” antroposofică, printre care mă număr şi eu.

Evident, titlul a fost acela care m-a atras, dar informaţiile extrem de interesante expuse cu stil în paginile lucrării au fost cele care nu m-au lăsat să las cartea până nu am terminat de citit cu atenţie şi cea din urmă pagină.

Emil Bock :: Apocalipsa. Consideraţii asupra Revelaţiei lui Ioan

Traducere din limba germană de

Diana Sălăjanu / Agenor Crişan

Postfaţă de Sorin R. Ţigănescu

Ed. Univers Enciclopedic Gold / Ed. Tirade,

Cluj-Napoca / Bucureşti, 2010

376p., 35,00 lei, ISBN: 978-606-8162-33-1,

ISBN: 978-973-8313-57-6

Ca o glumă proastă, numele autorului acestei minunate cărţi seamănă cu cel ce a adus parte din apocalipsa economică, politică şi culturală a României. Din fericire, până acum, cel din urmă nu s-a apucat să scrie şi cărţi.

Limbajul apocaliptic este un limbaj esoteric prin definiţie. De multe ori, prin intermediul său, cum este cazul şi aici, omului i se descoperă viitorul, cu vădita intenţie de a înţelege, paradoxal, în primul rând prezentul. Studiul lui Bock vine cu astfel de explicaţii, căci Apocalipsa văzută din perspectiva teologico-antroposofică (la originie autorul e teolog) ni se prezintă ca acţiune absolut vie a entităţilor cerestre, terestre şi demonice, aflate cu sau fără voia lor, într-o stare de emulaţie, pentru ca toate acţiunile lor, trecute, prezente şi viitoare să producă până la urmă transformarea de care, la acel moment, ar trebui să ne bucurăm cu toţii. Cu alte cuvinte, de fiecare dată când respirăm, apocalipsa începe acum. Într-o astfel de vâltoare aparentă, simbolurile primesc acele sensuri vii, ce spre uimirea unora dintre cititori, nu sunt tributare vreunei dogme creştine.

Prin depăşirea simbolului din perspectiva sa dogmatică, se trece, prin intermediul ştiinţei antroposofice, dincolo de el, în sensul înţelegerii simbolului ca act direct, ca o realitate vie efectivă. Esoteric vorbind, simbolul astfel privit, nu e decât expresia sau chipul direct, fără cusur al realităţii, căci ce altceva este pentru spiritualitate simbolul decât forma pură a realităţii sale?

Hans-Werner Schroeder, Omul şi îngerii. Realitatea ierarhiilor

Traducere şi postfaţă de

Sorin R. Ţigăreanu

Ed. Univers Enciclopedic Gold Triade, Bucureşti, 2010

248p., 27,00 lei,

ISBN: 978-606-8162-64-5,

ISBN: 978-973-8313-45-3

Încă de la primele rânduri lucrarea teologului şi antroposofului Werner relevă o puternică cunoaştere de natură esoterică cu privire la lumea angelică. Desigur, formarea teologică îi trădează pe alocuri, dar într-un mod plăcut mai vechea preocupare ce aici primeşte noi valenţe ce pot uimi pe cititorul pasionat de existenţa îngerilor, precum şi de relaţiile acestora cu persoana umană încă de la începutul istoriei sale.

Cel puţin teoretic toţi suntem meniţi să devenim îngeri, şi mai apoi specii de îngeri, pe o scară de la unu la nouă, dacă ar fi să respectăm ierarhia lui Dionisie. Ba mai mult, autorul, parafrazându-l pe R. Steiner, relansează ideea celei de-a X-a ierarhii, a spiritelor creatoare, ierarhie ce se va înfiinţa odată după ce faptele prevăzute de Apocalipsă se vor fi întâmplat, stare de care se vor bucura măcar parte din sufletele umane.

Cercetarea angheologiei de către Werner, aduce la lumină de exemplu faptul că Arhangehlii sunt cei care „pun bazele” limbilor popoarelor, situaţie de care omenirea a luat cunoştinţă după „Turnul Babel”. Cititorul va constata că problema limbajului angelic sau uman apare de multe ori în această lucrare. Mai mult, decăderea şi dispariţia naţiunilor nu înseamnă altceva decât îndepărtarea îngerilor de la ele. Aflăm că astăzi arhanghelul Mihail nu mai este arhanghel, aceasta pentru că a fost avansat ierarhic ca „Spirit al Timpului”. Mi s-a părut la un moment dat că autorul are în vedere chiar şi o formă de „apocatastază antroposofică” (p.184), prinsă evident în contextul discuţiei mai largi despre Bine, Rău şi liberul arbitru.