Ed. Nemira, Bucureşti, 2009,
499p., 36,90 lei, ISBN: 978-606-92092-9-5
Un
titlu de impact, Gândirea magică. Geneză şi evoluţie, lucrarea autorilor, unul
deja consacrat, domnul academician Constantin Bălăceanu-Stolnici, şi a doamnei
Magdalena Berescu, despre care recunosc că nu ştiu nimic, m-a atras ce-i drept,
doar din prisma preocupărilor mele legate de ştiinţa demonologică. Dacă
cuvântul înainte a fost semnat de domnul Stolnici, textul care alcătuieşte
corpul lucrării mi-a făcut impresia că este mâna doamnei Berescu, domnul
Stolnici având rolul de „consultant ştiinţific”. Chiar şi aşa, compilaţia o văd
ca una reuşită, menită să ajute la înţelegerea multor aspecte legate de lumea
magiei. Este o compilaţie pentru că note de subsol sau de final de capitol nu
există şi, ca orice lucrare de gen, oferă la final o bibiliografie generoasă,
care ar fi putut fi adusă la zi cu traducerile în limba românnă a unora din
lucrările aflate într-una sau mai multe limbi de circulaţie internaţională (cum
ar fi spre exemplu Le Mystere des Cathedrales, apărută şi în limba română, nu
recent, ci în urmă cu ceva timp, culmea, la aceeaşi editură la care a văzut
lumina tiparului chiar Gândirea magică), asta pentru a uşura orientarea
concretă a cititorului spre piaţa românească de carte. Desigur apar multe
lucrări în limba română, una din ele (Mesajul lui Nostradamus către români)
având pentru mine o forţată tâlcuire a catrenelor cu privire la naţia noastră.
Nu cred ca Nostradamus ne-a avut vreo clipă în vedere, rolul nostru în economia
spirituală, culturală, politică sau economică a lumii neavând atunci şi în
viitor vreun impact major cel puţin asupra Europei...
Cantitatea informaţiei este enormă. În cele
499 de pagini se trec în revistă subiecte de zeci de volume, cum ar fi problema
şamanismului, cea a simbolurilor, miturilor, spaţiului şi timpului. Se ia în
discuţie lumea demonilor, trecând brusc la numerologie şi apoi, de la o ştiinţă
atât de exactă la superstiţie, iar de acolo din nou la ştiinţa magiei, la
sintagmele şi literele magice. Apropierea de final pune în discuţie alchimia şi
astrologia, când normală ar fi exact abordarea inversă, alchimia precedând
astrologia şi nu invers.
Vrăjitoria apare brusc, cum la fel de inexplicabil se trece
la magie şi medicină, iar la urmă divinaţia. Cred că cuprinsul ar fi trebuit să
fi fost alcătuit altfel, şamanismul la fel ca ştiinţele oculte abordate ar fi
trebuit să alcătuiască o secţiune în funcţie de istoria şi importanţa dovedită
de-a lungul timpului, spre final, într-o ultimă secţiune, să fie luate în
discuţie chestiunile legate de semnificaţia simbolurilor magico-religioase şi a
diferitelor teorii filosofice şi medicale cu privire la diferitele aspecte
dezvoltate în corpul lucrării.
Despre titlu, Gândirea magică. Geneză şi
evoluţie, cred că este unul cu adevărat pompos. Gândirea magică impune o
trecere pe parcursul a câteva volume a unei cantităţi imense de date, iar pe de
altă parte trebuie avute în vedere zeci de teorii ce au produs mii de volume.
Chiar şi făcând o selecţie, bibliografia de fina al lucrării ar fi numărat mult
mai multe pagini decât cele care i se înfăţişează autorului. Nu se declară în
cuvântul introductiv că abordarea este una mai mult decât generală a ceea ce ar
însemna gândirea magică. Subtitlul, Geneză şi evoluţie nu face altceva decât să
adâncească nelămurirea noastră. Chiar şi atunci când am susţine că lucrarea e o
compilaţie, reuşită de altfel, tot nu şi-ar găsi justificarea un astfel de
titlu. Sincer, de la şamanism la alchimie e un drum mai lung de 500 de pagini.
La cantitatea de informaţie existentă astăzi, este aproape imposibil de abordat
o astfel de temă chiar şi de un colectiv numeroşi de cercetători şi aceasta
într-un număr mare de volume. Ori punctarea aşa cum s-a făcut aici, în capitole
aşa cum le-am evidenţiat, chiar dacă este explicită nu este completă şi de aici
rupturile observabile între temele capitolelor, pentru a nu mai reaminti de
aranjarea lor total nesatisfăcătoare.
Din
pacate nu sunt adeptul compilaţiilor, cu toate că le respect pe cele reuşite
deşi sunt puţine la număr şi foarte greu de realizat. Nu poţi lua într-o
prezentare de carte fiecare paragraf al unei cărţi pe care să-l discuţi în chip
favorabil sau nu şi e mai bine aşa. Te poţi însă exprima asupra aspectelor
generale, evidenţiind, aşa cum de altfel am şi încercat, tot ceea ce mi-a atras
atenţia. Cartea este bună în esenţa ei informaţională, căci nu e produsul
majoritar al autorului, dar stă slab la capitolele pe care le-am menţionat de
la început şi până acum. Merită cumpărată, merită citită chiar şi citată. Tot
respectul editorului că pune pe piaţa românească lucrări ale autorilor români
în domeniul ocult şi nu spun asta forţat că mă apropii de final şi nu ştiu cum
să închei. Că veni vorba, trebuie să închei cu speranţa că următorul volum va
fi mult mai bun.
d.p.a.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu