Mariano Fernández Urresti, Chipul neştiut al lui Iisus. Miturile egiptene, Maria Magdalena şi enigma de la Rénnes-le-Château

Traducere: Graal Soft. Ediţia a II-a.

Litera Internaţional, Bucureşti, 2012

237p., 39,90 lei, ISBN: 978-606-600-766-

Un bestseller care dacă nu eşti atent te bulversează. În esenţă autorul încearcă să demonstreze că întreaga construcţie creştină poate fi considerată un mit, unul ce-i drept, destul de reuşit şi că toată încărcătura dogmatică detaşată acum de originile antice, nu are până la urmă decât două mari mistere a căror surse Fernández le identifică în mitul lui Isis şi Osiris (vs. Iisus şi Maria Magdalena), precum şi în enigmatica existenţă a prezenţei lui Mesia în manuscrisele de la Qumran. Codate par, sub semnătura templierilor, şi esenţa descoperirilor (un amestec de aur şi alchimie, de care până la urmă nu se ştie nimic), de la Rénnes-le-Château, loc în care se presupune că i-ar fi fost înmormântat trupul (de templieri?), fapt infirmat mai târziu de Simcha Jacobovic care cu câţiva ani în urmă pretinde că a descoperit undeva prin suburbiile Ierusalimului mormântul lui Hristos.

Autorul pare că-şi doreşte încă de la început ca lucrarea să-şi păstreze aura de mister precum cea a unui roman de succes. Imparţialitatea lui îmi pare a fi dată mai degrabă de faptul că subiectele aşa cum le ia în discuţie, sunt în esenţa lor misterioase şi deci de cele mai multe ori fără răspuns. Pentru a părea deci deplasat, în lipsa dovezilor, preferă starea de „imparţialitate” a expozantului ce lasă cititorul să aleagă, cu toate că nu prea ai de ales atunci când vrei să abordezi misterul ca fapt; după cum ceea ce numeşti „fapte” (pe care se construieşte până la umră întreaga structură a lucrării) se întorc prin însăşi expunerea lor împotriva stării de imparţialitate. În acest caz, fără a avea ca autor o părere, personal nu înţeleg rostul unei astfel de lucrări. Să afirmi că întreg sistemul creştin s-a construit pe un mit, e deja susţinut şi pe alocuri dovedit de mulţi alţi cercetători.

Ceea ce mi-a plăcut, a fost felul în care autorul a ales o metodă accesibilă de expunere, cu introduceri lungi şi clarificări în măsura în care temele abordate o permit. Poziţia lui este imparţială, chiar dacă rareori mi s-a părut că înclină înspre una sau alaltă dintre păreri. Titlul cărţii e însă definitoriu. Din el realizezi că autorul nu are nici un dubiu, în sensul că întreaga construcţie creştină este un mit ce a fost dezvoltat şi întreţinut de Biserică şi acoliţii ei. Din păcate însă, este o lucrare a misterului căreia din păcate îi lipseşte misterul, precum un film căruia îi ştii de la început sfârşitul.

d.p.a.