Ed. Mitropoliei Moldovei şi
Bucovinei, Iaşi, 1993, 63 p.
După
cunoştinţa mea, lucrarea de faţă reprezintă prima mărturie cu exemplificare a
tainei mângâierii şi a vindecării cuprinsă în slujbele Sfântului Maslu. Este
acesta primul exemplu ce ia serios în discuţie exorcismul sau molitfele
(Sfântului Ioan Gură de Aur şi ale Sfântului Vasile), prin intermediul cărora
sunt alungaţi demonii din oameni.
Partea
teoretică nu cuprinde mai mult de douăzeci de pagini, restul fiind transcrierea
unor înregistrări ale unor „şedinţe” de exorcizare din care aflăm în chip
exemplificat modul în care conlucrează demonii cu vrăjitorii şi de aici
realitate vrăjilor sau a „făcăturilor” dintre cle mai rele. Toate au scopul
declarat de a provoca moartea victimei, pe baza unor motive absolut puierile,
cum este refuzul unei tinere de a se mărita cu un băiat din sat. Faptic, prin
stupizenie, omul se arată uneori mai rău decât demonii.
Dincolo
de exotismul exorcismului, de care cititorul se lasă inevitabil marcat, avem
lupta reală ce se poartă pe de-o parte, între demoni şi forţele divine evocate
în practica Sfântului Maslu, iar pe de alta, conflictul pentru dovedirea
supremaţiei între vrăjitor şi preot, toate având ca axă comună pe săracul „bolnav”
sau posedat. În jurul său se crează o presiune inimaginabilă, deopotrivă
psihologică, sufletească şi fizică, aproape imposibil de descris în cuvinte şi
care inevitabil marchează întreaga existenţă. Puţini dintre cei care au trecut
printr-un exorcism povestesc cele întâmplate, nu din teama de a fi luaţi în
râs, ci din aceea de a retrăi acele momente extreme.
Cu
toate că pătimirea celor posedaţi e considerată „canon” (adică formulă de
îndreptare – corectare) de Biserică a celui păcătos, cazurile prezentate nu au
nici o legătură cu cu starea de păcătoşenie a victimelor, ele suferind
atacurile demonice cu din totul altă pricină „binecuvântată”.
d.p.a.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu