*** :: Pistis Sophia. Cărţile I-II

Traducere şi îngrijire ediţie de

Alexandru Anghel

Ed. Herald, Bucureşti, 2007

253p., ISBN: 978-973-7970-97-8

Singurul manuscris copt al scrierii gnostice a fost achiziţionat de Brithis Museum în 1785. Titlul este incorect pus, aceasta pentru că formula „Pistis Sophia” nu apare niciunde în corpul lucrării. Data exactă a scrierii manuscrisului nu este din păcate cunoscută. Sunt propuse secolele V-VII, aceasta dacă se ţine cont de limba coptă folosită, mai precis dialectul sahidic, utilizat în Egiptul Superior. Dar nici acesta nu-i este limbă originară, ci greaca, dacă ar fi să se ţină cont, prin comparaţie, de restul documentelor copte, redactate iniţial în greacă şi care, după numeroase transcrieri (în limba coptă), mai păstrează încă cuvinte greceşti. Cert rămâne faptul că această lucrare a fost iniţial scrisă într-o limbă cultă, iar aceasta nu poate fi decât greaca.

Data exactă a compunerii textului (nu a manuscrisului cumpărat de British Museum) ar trebui să se afle în strânsă legătură cu secta căreia i-ar fi aparţinut lucrarea. Cea mai veche perspectivă i se atribuie lui Valentinian, mort în secolul II, teorie ce cu greu poate fi susţinută, date fiind diferenţele mari de sistem ale gnosticul amintit şi scrierea în discuţie. Teoria secolului III, propune la originea redactării lui Pistis Sophia pe ofiţi, însă dogma ofită ne este încă mult prea neclară. Certă este la acestia venerarea şarpelui, de care textul nostru nu se leagă în mod expres.

Pentru a înţelege procesul „construcţiei” gnosticismului, trebuie să luăm în calcul varianta unei linii „originale”, profund sincretică, prin care el se construieşte, singura ce poate să definească gnosticismul, în principal (dar nu în totalitate) ca un amestec de elemente babiloniene, persane, semite, creştine şi de alt tip. Originea textului Pistis Sophia e în mod cert una siriacă (cititorul ca observa influenţa „religiilor de mistere”), dar care este redactată (la origine în greacă) şi dezvoltată (prin copiile copte) pe pământ egiptean.

Cea mai probabilă este apariţia acestui text în secolul II, de a cărei construcţie nefiind străini barbero-gnosticii, aceasta pentru că tratatul face trimitere clară la Barbero „Puterea desăvârşită”, dezvoltând în corpul său text un sistem de tip filosofic consistent ce a fost comparat cu doctrina barbero-gnosticilor descrisă pentru prima dată de Irineu.

Cert rămâne faptul că Pistis Sophia nu este un text evanghelic destinat publicului larg, aceasta pentru că el vorbeşte despre Primul Mister (probabil Iisus), şi tainele ascunse în mistere. Se ia în discuţie învăţătura despre Înviere, existenţa Eonilor, „mitul tragic” al Sophiei (la originea căruia ar sta de fapt Valentin), tradiţia astrală (despre destin), metempsihoza şi, în fine, nelipsitele invocaţii magice, pentru că gnosticii credeau profund în magia înaltă, prin intermediul căreia sufletul poate fi eliberat (adică prin cunoaştere şi nu prin credinţă).

d.p.a.