Shashi Bhushan Dasgupta :: Buddhismul tantric

Traducere din limba engleză de

Radu-Claudiu Canahai

Ed. Herald, Bucureşti, 2012

239p., 21,00 lei

ISBN: 978-973-111-280-0

Studiul domnului Dasgupta, nu este la fel de accesibil ca cel al lui André Padoux, la care am făcut câteva referiri cu ceva timp în urmă, aceasta pentru că cercetarea de faţă abundă în termeni specifici tantrismului, deopotrivă împrumutaţi şi „tâlcuiţi” din hinduism şi buddhism, ce-şi găsesc cu multă dificultate reverberaţia în cei europeni. Aceasta nu înseamnă însă că Dasgupta rămâne criptic. El reuşeşte să se facă înţeles nu doar sub forma elitistă, ştiinţifică a fenomenului, în sensul că pătrunzându-l reuşeşte să-l explice într-o asemenea manieră încât poate să zdruncine mentalitatea moralei exclusiviste europene. Nu face decât să descopere occidentului o lume a tantrismului deloc superficială. Complexitatea ei pleacă de la sensuri teologice, ezoterice şi filosofice atât de bogate, încât cititorul realizează brusc că s-a pierdut. Dasgupta se va apleca relativ puţin asupra aspectelor ce ţin de practica sexuală, prin aceasta dorind probabil să arate că ea reprezintă uneori doar obiectul şi nu subiectul eliberării, sau al neantizării, dar nu ca nimicirie, ci ca stare de nirvana, de unire şi pace absolută.

Misiunea tantrismului nu e doar aceea de a rupe lanţul cauzalităţilor, ce naşte durerosul proces de reîncarnare, ci ea ţinteşte ca scop final, prin eliberare, spre unirea şi trecerea dincolo de starea de identificare cu divinul, la aceea de realizare sau transformare a propriei noastre fiinţe în Dumnezeu.

Este adevărat că se apelează pentru aceasta la o întreagă terminologie, susţinută de o extrem de bogată experienţă religioasă, sau la metode ce ţin de lumea ocultului, cum sunt riturile de exorcizare, mantre, mudre, mandale şi multe altele, dar pentru că toate sunt gândite cu scopul de a se putea realiza şi finaliza cu bine exerciţiul ce duce la iluminarel, care e motivul suprem al buddhiştilor tantrici (p.218). Pentru tantrism, pare-se, mai rău decât iadul creştin e reîncarnarea.

Sexualitatea aşa cum e practicată în tantrism şi considerată de creştini ca fiind un păcat, reprezntă pentru ei doar una din multele acţiuni sau metode de realizare a uniunii divine. Pentru tantrism nu exită noţiunea de păcat. El e un concept, un proces mental ce trebuie depăşit precum o iluzie. Ei ştiu că mintea este aceea care produce tot binele şi tot răul „prin intermediul trupului şi a vorbirii” (p.221), după cum tot ea e aceea care le distruge. La fel, „concepţiile de puritate şi impuritate sunt simple construcţii mentale” (p.222), ce trebuiesc depăşite, pentru că nimic nu este ceea ce pare a fi şi de aici o întreagă discuţie ce merită lecturată.

d.p.a.