Franz Hartmann :: Paracelsus

Traducere din limba engleză de

Ilie Iliescu

Ed. Herald, Bucureşti, 2004

240p., ISBN: 973-9453-92-2

După cum cercetarea istoriei ocultismului Evul Mediu nu oferă decât poate prea multe nuanţe de gri, ce nu ne lasă a-l înţelege pe deplin, Renaşterea, pe de altă parte, reprezintă pe drept cuvânt cel puţin începutul sistematizării şi coagulării ocultului în jurul ştiinţei medicale, ca merit suprem al unui singur om: Paracelsus. Mai mult, aşa cum pentru teologia catolică momentul ei de cotitură l-a reprezentat reforma lui Luther, la fel, pentru lumea ocultului, sistematizarea sa de către Paracelsus, semnifică prima încercare de abordare ştiinţifică, a ce ceea ce aproape unanim era discreditat de către oamenii de ştiinţă a acelor vremuri. Este vorba de ştiinţe ca astrologia, alchimia, magia teozofia, mediumitatea etc., şi care, chiar dacă că au fost continuu ironizate de-a lungul secolelor, nu au fost în realitate niciodată pe deplin abandonate, dovadă că astăzi, cel puţin parte din ele, real sau într-o „construcţie filosofică”, le regăsim în ştiinţa ce a primit numele de medicină alternativă.

Paracelsus reprezintă deci cumulul cunoaşterii mai multor ştiinţe, după cum şi a mai multor culturi, motiv pentru care concluziile cercetărilor sale, cu toate că vor încerca să nu intre în conflict cu dogma Bisericii Catolice, nu reprezintă altceva decât recunoaşterea legilor „magice” ale naturii. Ele acţionează asupra noastră nediscriminatoriu, chiar şi atunci când e vorba de religie, indiferent dacă eşti catolic sau reformat, pentru că toţi trăim în aceeaşi natură, supunându-ne de la naştere şi după moarte aceloraşi legi ale creaţiei. Ca o paranteză, Paracelsus i-a acordat lui Luther un deosebit respect pentru curajul de a îndrepta lucrurile. Dar, din păcate, sentimentul nu a fost reciproc.

Magician este acel madic care e capabil să înţeleagă nu doar proprietăţile plantelor ci şi faptul că totul e însufleţit şi de aici fluxul inepuizabil de energie. Animismul şi nu catolicismul este cu adevărat religia lui Paracelsus. Pentru el nu există nici un dubiu, Natura e plină de spirite elementale ce există în mii de forme şi a căror atribute abia aşteaptă să fie descoperite, indiferent dacă le numim bune, neutre sau rele. Paracelsus ştia din propria-i experienţă, despre care vorbeşte voalat, pentru ca ignoranţa Bisericii să nu-i transforme în scrum ştiinţa, că numai printr-o comunicare reală ne vor împărţăşi înţelepciunea ce cu mult prea mult ne transcende existenţa.

El merge şi mai departe atunci când susţine că noi putem crea viaţă, nu doar pe calea naturală „binecuvântată”, ci folosindu-ne de o alta, cea a experimentării ştiinţifice. Homunculul alchimiei repretinză rezultatul unor asemenea experienţe. Dacă unii „nebuni” nu ar fi crezut că astfel de „creaţii” nu pot fi posibile, astăzi nu am fi avut clonarea. Cu alte cuvinte, ştiinţa lui Paracelsus nu se rezumă la materie, motiv pentru care e nevoie de o adevărată filosofie ce face traductibilă în limbaj uman legile naturii. Pe aceasta încearcă autorul să o lase generaţiilor ce vor urma.

  După părerea mea, cu lucrarea lui Franz Hartmann, deşi veche (a apărut la Londra în 1887), ar trebui începută orice documentare ce ar avea ca punct de plecare ştiinţe ca medicina, magia, alchimia şi demonologia Renaşterii.

d.p.a.